101 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea X. Filme western. RECENZII

Prin filme lejere mă refer la acele filme pe care, de regulă, vrei să le vezi atunci când vi acasă după o zi obositoare de muncă sau pe care vrei să le vezi printre picături, fără a le lua prea mult în serios. Nu sunt însă unele care să te facă să simţi că îţi pierzi timpul cu ele.

Sunt acele filme pe care nu le recomanzi cu entuziasm celorlalţi dar pe care nu regreţi că le-ai văzut. Pentru că sunt prea multe astfel de filme pe care le-am văzut de-a lungul timpul, lista e spartă în mai multe articole pentru a nu face un singur articol foarte, foarte lung.

Articolele anterioare le puteţi accesa prin link-urile de mai jos:

• 101 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea I. Filme de aventură. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea II. Filme de comedie. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea III. Filme de dragoste. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea IV. Filme biografice. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea V. Filme motivationale. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea VI. Filme de acţiune. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea VII. Filme cu drame. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea VIII. Filme cu crimă. RECENZII

În acest articol voi încerca sa trec în revistă recenziile filmelor western.

The Magnificent Seven (2016)

The Magnificent Seven este probabil cel mai bun western apărut în deceniul trecut. Distribuţia este una excepţională, scenariul este foarte bine scris, regia este impecabilă, dinamismul este la cote ridicate.

Antoine Fuqua reuşeşte să reînvie o veche poveste pusă pe ecran cel puţin de trei ori. Acesta regizează Cei şapte magnifici după trei filme consecutive foarte apreciate în cinematografe – Cod roşu la Casa Alba, The Equalizer şi Southpaw.

Deşertul specific filmelor western este „mascat” perfect prin dinamism, calitatea imaginii şi modul în care e editat filmul. Totul este făcut în aşa fel încât să stai cu gândul doar la film şi să ignori imperfecţiunile specifice unui film de acest gen.

Există voci care spun că filmul nu aduce nimic nou în ceea ce priveşte povestea faţă de precedentele însă pentru cineva care nu a văzut filmele anterioare îl recomand cu plăcere, în ciuda rating-ului slab de pe alte site-uri.

Ştiu că e previzibil însă nu trebuie uitat faptul că vorbim de un western. Totuşi, sunt suficiente elemente care să compenseze acest lucru. Se pune foarte mult accent pe marketing-ul la nivel internaţional deoarece printre eroii noştri se află oameni de culoare, asiatici, caucazieni şi inclusiv indigeni din America (amerindieni).

Sinopsis The Magnificent Seven

O localitate din Vestul Sălbatic este ţinută sub teroare de o bandă a unui industriaş care vrea pământurile localnicilor pe un preţ simbolic şi nu ezită să folosească violenţa pentru a intra în stăpânirea teritoriului.

O femeie se revoltă şi îl angajează pe un vânător de recompense foarte iscusit în a mânui pistolul pentru a aduna un grup de alţi pistolari care să apere oraşul.

Acesta acceptă dintr-un alt motiv decât cel aparent şi strânge cu greu o miniarmată de şapte pistolari care trebuie să se lupte cu o bandă de zeci, poate sute de tâlhari.

Localnicii sunt nevoiţi şi ei să ia parte în această luptă care se dă în cele din urmă pe viaţă şi pe moarte. Numai o tabără poate ieşi învingătoare şi nimeni nu se poate predă. Invingi, fugi sau mori.

An: 2016 Regie: Antoine Fuqua Cu: Denzel Washinghton, Ethan Hawke Gen: western

Jane Got a Gun (2015)

Jane Got a Gun este un film western a cărui acţiunea este dozată foarte bine, actorii joacă exemplar însă pelicula este mai degrabă una de televiziune decât una gândită să spargă topul încasărilor, cum urmăreşte de exemplu Quentin Tarantino.

Deşi nu vedem un Tarantino, Jane Got A Gun îmi place în special pentru că există un echilibru pe toate planurile. Nu se exagerează cu descărcări de revolvere, însă acest tip de scene există şi avem chiar un „triplu head shot”.

Dialogurile se succed într-un ritm moderat, fără a există pauze inutile. Acest lucru face ca filmul să aibă lungimea unei pelicule obişnuite, de o oră jumătate, neobosind astfel spectatorul. Un regizor mediocru dar de succes ar fi avut suficient material încât să mai adauge o oră.

Intriga este punctul forte al scenariului, iar structura ei este bine construită. Cel mai mare paradox este că peste tot în acest film vedem mult gri, de la nisip, scânduri sau haine învechite, însă pelicula este vie şi asta probabil tocmai datorită poveştii şi a modului cum este ea spusă de actori.

E interesant de spus că dacă unul dintre cei doi actori principali este producător, celălalt este unul dintre scenarişti, mă refer aici la Joel Edgerton.

Regia îi aparţine lui Gavin O’Connor, cel care l-a redescoperit pe Joel Edgerton în Warrior. De fapt, cred că acesta este filmul care i-a pus într-o lumină nouă atât pe Joel cât şi pe Tom Hardy.

Sinopsis Jane Got a Gun

Soţul lui Jane se întoarce acasă plin de gloanţe şi fără nici o forţă de a riposta împotriva celor care l-au atacat şi care îl vor urmări până acasă.

Jane văzându-şi soţul în primejdie apelează la fostul logodnic pentru a îi apăra casa de eventualul atac al celei mai temute bande din apropiere. Acesta refuză în primă fază şi acceptă cu greu mai târziu.

Motivaţiile fiecărui gest sunt dezvăluite treptat astfel încât Jane Got A Gun nu e doar un simplu film western ci e puţin mai mult.

An: 2015 Regia: Gavin O’Connor Cu: Natalie Portman, Joel Edgerton, Ewan McGregor Gen: western

Django Unchained (2012)

Filmul începe promiţător. Pe fondul unor imagini cu nişte negrii ce merg în coloană prin deşert, mânaţii de nişte cowboy, apare un scris mare şi roşu ce ne duce cu gândul la filmele western clasice.

Muzica întăreşte şi ea această idee. Mai târziu, în mijlocul nopţii, îşi face apariţia misteriosul King Scultz (Christoph Waltz), într-o şaretă cu un dinte deasupra ei, şi se prezintă ca fiind un medic stomatolog ce caută doi negustori de sclavi ce şi-au făcut „cumpărăturile” de curând. Lucrurile degenerează şi apar primele împuşcături, tipice acestui gen de filme. Tot ce se întâmplă până acum dă speranţe celui care vrea să vadă un western bun.

După un început foarte bun în care peisajele, muzica, modul de a acţiona al lui Schultz şi măiestria lui Tarantino de a te face să crezi că are suficiente cărţi în mâneca pentru a-ţi păstra curiozitatea întinsă la maxim până la final, începi să te întrebi dacă nu cumva ţi-au fost înşelate aşteptările.

Uneori ai senzaţia că asişti la o parodie (vezi scena în care Django şi Scultz sunt atacaţi de un grup de oameni mascaţi în frunte cu unul dintre moşierii vizitaţi de cei doi), însă trebuie să ţinem cont că avem în faţă un „spaghetti western” după cum ne spune chiar regizorul şi nu trebuie judecat prea aspru.

Django Unchained are mult umor, prezent aproape în orice formă a sa. Avem atât comic de caracter cât şi comic de limbaj sau de situaţie. E adevărat că nu întotdeauna l-am gustat, dar în cea mai mare parte am făcut-o.

Probabil îmi va rămâne mult timp în minte acea scenă în care Django merge mândru pe cal pe plantaţia lui Calvin Candie, dându-se negustor de sclavi, iar pe fundal se aude o melodie hip hop.

Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc de muzică. Excelentă ! Mi-au plăcut chiar şi acele ritmuri hip hop.

Sinopsis Django Unchained

Ne aflăm în 1858, cu doi ani înainte de Războiul Civil, undeva în Texas.

Dr. King Scultz e un vânător de recompense ce, în plină perioadă a sclavagismului, eliberează un sclav de culoare, Django, pentru a îl însoţi, indignând astfel foarte mulţi oameni – un negru liber, în acele timpuri, era aproape de neconceput.

Ulterior, acesta află povestea celui pe care tocmai l-a eliberat şi se hotărăşte să plece împreuna cu al său coleg de drum în căutarea Broomhildei, soţia celui din urmă.

An: 2012 Regia: Quentin Tarantino Cu: Leonadro DiCaprio, Jamie Foxx, Christoph Waltz Gen: western