Filmul de acțiune reprezintă un gen cinematografic care pune în scenă o succesiune de scene spectaculoase, adesea stereotipate (urmăriri, alergări, împușcături, explozii) construite în jurul unui conflict rezolvat într-o manieră violentă și se încheie cel mai adesea prin moartea dușmanilor eroului principal.
Cinematografia de acțiune cuprinde mai multe sub-genuri:
Numeroase sunt scenele spectaculoase existente într-un film – explozii multiple, căzături în gol, conflicte – care îl califică pe acesta drept un film de acțiune. Sylvester Stallone și Arnold Schwarzenegger au devenit celebri datorită filmelor de acțiune în care au jucat.
Caracteristicile filmelor de acțiune
Majoritatea filmelor de acțiune se încheie cu un happy end și se bazează pe elemente familiare publicului (eroi puternici și curajoși, personaj feminin seducător cu care eroul are o idilă, numeroase personaje negative, roluri secundare amuzante). De altfel, filmelor de acțiune li se reproșează faptul că acordă o importanță redusă profunzimii psihologice personajelor care joacă și că sunt bazate pe intrigi standard, stereotipizate care, în unele cazuri, nu sunt decât pretexte pentru a gestiona unele scene mai spectaculaose.
Filmele de acțiune se caracterizează prin lipsa deliberată de realism. Deseori vedem cum un singur erou ucide sute de răufăcători înarmați până în dinți și evită toate gloanțele trase asupra sa (True Lies), cum reușește să supraviețuiască fără niciun fel de zgârietură (Con Air) sau reușeşte să supraviețuiască de la o căzătură de la 15 metri, căzătură care se încheie într-o piscină de minim 2 metri adâncime (Lethal Weapon 2).
Conform unor teste și cercetări cinematografice efectuate de un realizator german, codificarea filmului de acțiune de tip blockbuster a suferit numeroase schimbări în ultimii ani devenind un gen de film mai degrabă haotic. Aceste schimbări au mai multe origini: tehnologice (multiplicarea camerelor de filmat), culturale (public tânăr, obișnuit cu camerele video, cu schimbările rapide de imagine) și societale (public mai obișnuit cu rapiditatea). Cu toate acestea, unele lung-metraje contemporane se plasează contra curentului acestei tendințe, propun cadre mai puțin haotice, un număr redus de camere, coregrafii mai elaborate în cazul scenelor de luptă). Am putea oferi drept exempue filme precum Snowpiercer, le Transperceneige, A Bittersweet Life, Mad Max: Fury Road sau filmele cu Jon Wick.
