101 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea 5. Filme motivaţionale. RECENZII

Continuăm lista celor 101 filme lejere, cu actori cunoscuţi, cu o nouă categorie, cea a filmelor motivaţionale.

Articolele anterioare le puteţi accesa prin link-urile de mai jos:

• 101 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea I. Filme de aventură. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea II. Filme de comedie. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea III. Filme de dragoste. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea IV. Filme biografice. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea VI. Filme de acţiune. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea VII. Filme cu drame. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea VIII. Filme cu crimă. RECENZII

În acest articol voi încerca sa trec în revistă recenziile filmelor motivaţionale.

Race (2016)

Deși nu are nominalizări la Oscar sau Globurile de Aur pentru regie, Stephen Hopkins, născut în Jamaica în 1957, a demonstrat în Race, că este un regizor care merită atenția noastră.

Race este în opinia mea unul dintre cele mai bune filme ale sale, chiar dacă este mai puțin cunoscut pentru acesta și mai mult pentru Predator 2, Judgement 2 sau Shameless.

Vorbim de un film care a trecut mult prea ușor prin fața noastră, iar în România nu cred că s-a difuzat în cinematografe. E un film biografic, motivațional, o dramă din care avem cu toții ce învăța.

În afară de Jeremy Irons, jason Sudeikis și Amanda Crew, ceilalți actori nu sunt foarte cunoscuți însă și-au făcut treaba pe deplini și nici o clipă nu ai putea pune profesionalismul lor la îndoială.

Scenariul este unul foarte reușit, fiind inspirat după o poveste reală, regia este pe măsură, arhitectura urbană nazistă este foarte bine recreată, iar cei care s-au ocupat de vestimentație și machiaj si-au făcut pe deplin treaba.

Per ansamblu, putem spune că Race este unul dintre cele mai bune filme despre atletism care s-au făcut vreodată.

Sinopsis Race

Filmul spune povestea lui Jesse Owens, un atlet de culoare care a reprezentat Statele Unite ale Americii la Jocurile Olimpice din 1936, care s-au desfășuat în Germania nazistă.

Owens a trebuit să se lupte pe de o parte cu oficialii americani rasiști care nu priveau cu ochi buni reprezentarea Americii la Olimpiadă de un atlet de culoare, pe de altă parte a trebuit să lupte pentru aurul olimpic, chiar în fața lui Hitler, care susținea supremația rasei ariene.

An: 2016 Regie: Stephen Hopkins Cu: Stephen James, Jeremy Irons Gen: biografic. motivational

The 33, poveste minerilor din Chile

The 33 este un film inspirat din tragedia întâmplată în Chile în urmă cu cinci ani, când 33 de mineri au fost nevoiţi să stea în mină, la peste 700 de metri adâncime, aproximativ două luni, până au fost salvaţi.

Incidentul a făcut înconjurul lumii iar filmul care ilustrează povestea se ridică la înălţime, aducând în prim-plan problemele cu care se confruntă populaţia din ţările sub-dezvoltate.

Se pare că mineri au reuşit să se adăpostească într-o „cameră” în fundul minei care avea exact acest scop. Problemele principale cu care s-au confruntat în primele zile au fost lipsa mâncării şi a luminii. În adăpost era hrană pentru a supravieţui 30 de mineri timp de trei zile. Aceştia au fost nevoiţi să îşi dozeze mâncarea pentru a supravieţui cât mai mult.

Liderul minerilor este jucat de Antonio Banderas iar ceilalţi mineri sunt interpretaţi de actori mai puţin cunoscuţi dar care s-au achitat perfect de sarcini. Un alt actor foarte cunoscut este Juliette Binoche, sora unuia dintre mineri. Aceasta joacă un rol extrem de important în salvarea celor prinşi în mină făcând un gest simplu, acela de a pălmui un ministru.

The 33 e un film în care acţiunea se împarte în două planuri – cel de la exterior şi cel din interiorul minei.

Tensiunea din bezna minei este una moderată şi cred că putea fi exploatată mai mult însă e bine şi aşa.

Frământările familiilor şi acţiunea celor care încearcă să îi salveze pe cei prinşi în mină dau ingredientele necesare ca filmul să sară peste mediocritate. E un film bun zic eu, fără a putea vorbi de o capodoperă.

Ideea acestui film le aparţine chiar celor prinşi în mină după ce au realizat că vor deveni cunoscuţi. Nu trebuie blamat gestul lor şi trebuie înţeles faptul că a fost singura lor şansă de a scăpa de sărăcie. Cu toate acestea, trebuie să reţinem faptul că ceea ce se vede pe ecrane este strict versiunea lor. La finalul filmului ne sunt prezentaţi şi ei.

An: 2015 IMDb: 7,0 Regie: Patricia Riggen Cu: Antonio Banderas, Juliette Binoche Gen: biografie, dramă

Million Dollar Arm 2014

„Sportul este o afacere, o activitate pur competitivă sau una de evadare din cotidian” – este una din întrebările prezentului. Million Dollar Arm încearcă să ne spună, într-un fel, că aceasta este o afacere dar că nu ar trebui să fie aşa.

J.B. Bernstein este unul dintre agenţii sportivi de succes din America, dar odată cu decizia de a rămâne pe cont propriu, gloria lui pare să apună, începând să piardă angajaţi, mobilier din firmă etc.

În încercarea disperată de a îşi salva afacerea, îi vine în minte o idee inedită – aceea de a aduce doi indieni, mari amatori de cricket, în liga naţională americană de baseball, având în vedere asemănările dintre cele două sporturi şi faptul că primul e sport naţional în India, iar indienii ar trebuie să îl practice intens.

Regulile din cele două sporturi sunt diferite însă, iar popularitatea baseball-ului în Asia e considerabil redusă. Aşadar ceea ce părea extrem de uşor de realizat se poate dovedi a fi o utopie.

Selecţia tinerelor speranţe are loc, dar adaptarea lor pe tărâm american se pare că nu a fost luată în calcul şi aici îşi are rădăcinile tot farmecul filmului.

Vedem o discrepanţă uriaşă între două culturi extrem de diferite deşi istoric are trebui să aibă o influenţă comună. Majoritatea imigranţilor care au pus bazele Statelor Unite ale Americii provin din Marea Britanie, ţară care a colonizat India aproximativ un secol.

Acţiunea are loc atât în India cât şi în SUA iar cei de la Disney au alocat aproximativ 25 de milioane de dolari fără a distribui în film vreun actor celebru sau care să se presupună că ar fi o locomotivă pentru producţie. Cu toate acestea, în săptămâna premierei din State au strâns peste 10 milioane de dolari din încasări.

Million Dollar Arm este unul dintre cele mai reuşite filme motivaţionale şi inter-culturale din 2014 chiar dacă notele nu sunt extraordinare. Nu vă lăsaţi păcăliţi de ele şi urmăriţi filmul!

An: 2014 IMDB: 7,1 Regie: Craig Gillespie Cu: Alan Arkin, John Hamm, Lake Bell Gen: dramă, sport, comedie Durată: 124 minute Ecran: normal

McFarland 2015

Pentru a înţelege mai bine peisajul social în care se scaldă acest film, vă recomand să urmăriti Cesar Chavez înainte. Ambele filme sunt inspirate din fapte reale, iar din punct de vedere cronologic, McFarland îi succede celui despre biografia cunoscutului militant pentru recunoaşterea drepturilor de muncă ale imigranţilor din SUA.

McFarland este o localitate din California, cunoscută pentru comunitatea de imigranţi mexicani, pentru numeroasele crime şi infracţiuni, dar şi pentru că e unul dintre cele mai sărace oraşe de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Copiii lucrează non-stop în ferme, atunci când nu sunt la şcoală. Şi mai trist e că fac asta de la vârste fragede.

Filmul spune povestea a şapte copii mexicani fără nici un viitor, cărora un profesor de sport le schimbă viaţa doar forţându-i să practice cross-ul. Exemplul lor a fost preluat şi de alte generaţii, putând spune că un singur om a reuşit să schimbe mentalităţi şi să deschidă oportunităţi.

Este mai mult decât un film social. McFarland este un film motivaţional care ne îndeamnă să privim în noi, să ne căutăm calităţile şi să le exploatăm la maxim. Asta e una din cheile succesului.

Din punct de vedere tehnic, avem în faţă o producţie mediocră dar care captivează şi transmite emoţie. Din punctul meu de vedere dacă îl veţi vedea, nu veţi avea nici un motiv să credeţi că aţi pierdut timpul în faţa ecranului.

Deşi este un film produs de Walt Disney, nu ai senzaţia că intră în tiparul ultimelor producţii realizate de companie. Pare mai degrabă a fi un film independent. Actorii joacă bine, locaţiile sunt realiste dar nu foarte diverse.

Per ansamblu, e un film bun pe care cred că ar trebui să îl vedeţi. Scenariul are câteva sincope în ceea ce priveşte replicile, dar se poate trece cu uşurinţă peste ele dacă sunteţi captivaţi de poveste. Kevin Kostner joacă bine rolul profesorului, fără a excela. Dintre puşti l-am remarcat pe Michael Aguero care îl interpretează cu succes pe Damacio Diaz. În momentul ăsta e un no name însă are toate şansele să devină un actor bun.

Sinopsis McFarland

Jim White e un profesor de sport nevoit să schimbe mai multe licee din motive disciplinare, fără a fi un cadru didactic violent. Ajunge în McFarland doar pentru că acolo exista singurul liceu care i-a oferit un loc de muncă. E nevoit să îşi aducă familia, să îşi schimbe tabieturile şi să ia contact cu o altă lume, o altă cultură.

Ajuns într-un liceu considerat cu mult inferior celor din SUA, Jim reuşeşte să le dea elevilor speranţe, să le creioneze un viitor pe care aceştia nici măcar nu au îndrăznit să îl viseze. Totul prin sport.

An: 2015 Regia: Niki Caro Cu: Kevin Costner Gen: dramă, sport Durată: 128 de minute

Cesar Chavez 2014

Odată cu recentul scandal creat în America de Donald Trump prin catalogarea mexicanilor ca fiind drogaţi sau violatori şi care a dus la încheierea colaborării acestuia cu NBC, mi-am adus aminte de Cesar Chavez, un film ce are legătură cu condiţia imigranţilor mexicani din Statele Unite, de-a lungul timpului.

Apărut în 2014, odată cu Selma, un alt film de aceeaşi factură, Cesar Chavez nu reuşeşte să se impună în ochii criticilor de film deşi ar fi meritat pentru că în esenţă nu prea sunt mari diferenţe. Şi dacă a făcut-o primul nu văd de ce nu ar fi reuşit şi acesta, care are şi meritul de a „sparge sticla”.

Cesar Chavez este o figură emblematică în sudul Statelor Unite ale Americii şi printre imigranţii mexicani pentru că în ciuda tuturor pronosticurilor reuşeşte să îşi impună ideile într-un mod agresiv dar non-violent. În prezent, zeci de parcuri, şcoli, librări şi străzi din California, Arizona, Texas, Nevada etc, îi poartă numele.

Născut în Arizona din părinţi mexicani imigranţi, Chavez lucrează în ferme din 1952 şi ia parte la nedreptăţile la care sunt supuşi fermierii. Nu au stabilitatea unui venit iar acest este infim, undeva la 2 dolari pe zi în condiţiile în care muncesc non stop de la răsăritul până la apusul soarelui.

Filmul are o oarecare emoţie şi e făcut pentru publicul larg. Cu toate acestea consider că i se face o nedreptate neintrând în atenţia criticilor de film. Nu lasă nici o clipă senzaţia că e o peliculă făcută de amatori, iar tehnic are câteva merite. Regizorul nu e nici el necunoscut. E adevărat că Diego Luna e mult mai cunoscut ca actor însă acest lucru nu ar trebui să fie o piedică.

O parte dintre actori sunt şi ei cunoscuţi. John Malkovich şi Michael Pena sunt doar doi dintre ei. Scenariul a fost scris de Keir Pearson care în 2005 a fost nominalizat la Oscar pentru Hotel Rwanda.

Imaginea peliculei trebuie remarcată pentru că nu încearcă să intre în noua modă a filmelor de epocă – imagine alb-negru la o calitate înaltă. În Cesar Chavez se merge pe o imagine color, cu o tentă de „vechi”, dar de o calitate bună. Se folosesc adesea imagini alb-negru din arhive, neprelucrate, pentru a creea senzaţia de autenticitate.

Poate fi interpretat şi ca un film motivaţional pentru că ne arată că putem să reuşim să ne îndeplinim scopurile chiar şi atunci când nu mai avem speranţă. Tot ce contează e să urmăm o cale justă şi să fim perseverenţi. E cu alte cuvinte, mai mult o luptă cu noi decât cu ceilalţi.

Ca o concluzie, filmul este unul bun, subapreciat. Consider că trebuie să îi daţi o şansă. Evident, nu vă aşteptaţi la efecte speciale moderne, împuşcături, cauciucuri încinse, etc.

Sinopsis Cesar Chavez

Chavez este un tânăr crescut în ferma tatălui său din Arizona pe care o pierde în timpul Marii Crize din perioada interbelică. Nevoit să îşi caute loc de muncă, pleacă împreună cu famlia sa în California pentru a lucra în fermele altora însă se loveşte de o realitate crudă, numărul ofertelor de muncă este cu mult sub al cererilor, iar muncitorii, în marea lor parte hispanici, sunt nevoiţi să accepte condiţii inumane.

Ca atare porneşte iniţiativa organizării unui sindicat al fermierilor pentru a le putea cere patronilor condiţii de muncă juste. „Lupta” durează aproximativ cinci ani, perioadă în care primeşte sprijinul lui Kennedy dar planurile îi sunt încurcate de Nixon.

An: 2014 Regia: Diego Luna Cu: Michael Pena, John Malkovich Gen: biografic Durată: 102 de minute