101 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea 4. Filme biografice. RECENZII

Astăzi vom continua lista celor 101 de filme lejere, acele producţii pe care, de regulă, vrei să le vezi atunci când vi acasă după o zi obositoare de muncă sau pe care vrei să le vezi printre picături, fără a le lua prea mult în serios.

Categoria pe care o vom aborda este cea a filmelor biografice.

Articolele anterioare le puteţi accesa prin link-urile de mai jos:

• 101 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea I. Filme de aventură. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea II. Filme de comedie. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea III. Filme de dragoste. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea V. Filme motivationale. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea VI. Filme de acţiune. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea VII. Filme cu drame. RECENZII
• 1001 filme lejere, cu actori cunoscuţi. Partea VIII. Filme cu crimă. RECENZII

Spotlight (2015), filmul care a câştigat Oscarul în 2016

Dacă nu ştiţi povestea după care a fost inspirat acest film, şi mai exact momentul în care se petrece, veţi avea senzaţia în prima parte că e vorba de un film de epocă, deşi există lucruri care se bat cap în cap. De exemplu, hainele ziariştilor ne duc cu gândul la anii 70-90, însă mobila redacţiei ne contrazice prin faptul că se vede că e făcută din pal melaminat şi nu din lemn brut, cum se făcea în urmă cu 40 de ani.

Ne dăm seama că acţiunea se petrece la începutul secolului XXI după ce investigaţia ziaristică este întreruptă de atentatul terorist de la WTC din 11 septembrie 2001.

Aceste detalii nu răpesc dar nici nu amplifică farmecul filmului, care nu cred că e nici printre cele mai bune filme ce au câştigat Oscarul dar nici printre cele mai proaste. Spotlight este un film plăcut, pe care îl urmăreşti fără a simţi că îţi pierzi vremea cu el.

Dacă vreţi să vedeţi un film cu ziarişti, în care se fac anchete importante şi periculoase, iar acesta vi se pare că se „strecoară” prea uniform şi prea lent, atunci vă recomand Kill The Messenger.

Revenind la Spotlight, actorii au o prestaţie foarte bună, în acelaşi stil cu care ne-au obişnuit până acum, cu o singură excepţie. Mark Ruffalo vine cu gesturi pe care nu le-am mai văzut la el până acum, deşi cred că în Foxcatcher am văzut câteva. Atunci când face investigaţii, deşi este un ziarist vertical, are tendinţa de a sta cu coloana vertebrală îndoită. Acest lucru nu este însă un minus.

Coloana sonoră este foarte bună însă muzica de pe ea este simplă iar acest lucru face ca acest aspect să nu îl putem trece nici la minusuri dar nici la plusuri.

Sinopsis Spotlight

Editorul şef al ziarului Boston Globe se pensionează iar locul lui este luat de un evreu cu o viziune diferită care îşi propune să ancheteze abuzurile sexuale ale preoţilor catolici asupra copiilor. Acest lucru cade în sarcina echipei Spotlight, din cadrul ziarului, compusă, printre alţii, din personajele jucate de Mark Ruffalo, Rachel McAdams şi Michael Keaton.

Investigaţia nu este una uşoară iar subiectul e unul cu greutate, având în vedere că doar în Boston sunt descoperiţi nu mai puţin de 90 de preoţi pedofili. Ziariştii trebuie să lupte împotriva curentului şi să facă faţă piedicilor puse de Biserica Catolică.

An: 2015 Regie: Tom McCarthy Cu: Mark Ruffalo, Rachel McAdams, Michael Keaton Gen: biografic, dramă, istoric

The Walk 2015

Pe 7 august 1974, francezul Philippe Petit trecea de mai multe ori de pe acoperişul unuia dintre turnurile gemene, WTC, pe acoperişul celuilalt, mergând pe sârmă. Acest fapt este o realitate pe care nu o poate nega nimeni, fiind sute de martori. Până în prezent, nimeni nu a mai făcut asta.

Mai târziu, francezul îşi scrie biografia, care poate fi puţin „înflorită” dar nu avem nici un drept să judecăm noi.

The Walk este un film bazat pe această biografie, iar rolul principal este jucat de Joseph Gordon-Levitt, care joacă impecabil şi, din punctul meu de vedere, reprezintă sarea şi piperul din film.

Filmul e puţin mai dinamic în prima jumătate de oră pentru ca mai apoi să se transforme treptat într-unul care pune accentul pe tensiune. Chiar dacă stai lejer în scaunul de cinema, mai ales dacă îl vezi în varianta 3D, există şanse foarte mari să ai pusee de ameţeală.

Cu toate acestea, punctul forte al filmului nu e reprezentat de acest lucru ci de limba şi accentul aferent ei vorbită de Joseph Gordon-Levitt. Nu e nici engleză, nici franceză ci un pic din amândouă.

Regia îi aparţine lui Robert Zemeckis şi a reuşit să scoată maxim din ce putea scoate din scenariul ăsta. Cu toate acestea, scenariul nu e chiar perfect iar el a fost scris de acelaşi Zemeckis, împreună cu Christopher Browne, dar să nu uităm că el trebuia să respecte paginile unei cărţi.

Actorii, indiferent de numelor şi notorietatea lor, nu au arătat o clipa că nu stăpânesc arta actoriei. Imaginea e impecabilă. Coloana sonoră nu prea e prezentă dar nici nu se simte nevoia ei pentru că nici dramatismul nu e chiar atât de intens fiind îndepărtat de faptul că totul se poate anticipa.

Într-o oare care măsură, putem spune că The Walk este un film motivaţional. Totul e făcut profesionist iar singurul lucru care mă împiedică să nu îi dau o notă mai mare de 8 este scenariul, care nu e slab dar nu are suficientă sare şi piper. Cu toate acestea, nu e deloc pierdere de vreme să vă uitaţi la el. Depinde acum şi ce aşteptări aveţi.

Sinopsis The Walk

Phillipe este un tânăr care a încercat tot timpul să trăiască clipă, să aibă vise şi să caute mereu să şi le împlinească. Una dintre plăcerile lui e mersul pe sârmă şi ajunge la un moment dat să îşi câştige existenţa din asta.

Într-o zi află din ziare că americanii sunt pe cale să termine construcţia turnurilor gemene, cunoscute drept World Trade Center. Visul lui devine brusc acela de a merge pe sârmă între vârfurile acelor turnuri. În film vedem cum încearcă să îşi realizeze visul, fentând legea, pentru că o astfel de acrobaţie, la 400 de metri înălţime, nu primeşte niciodată autorizaţie.

An: 2015 Regie: Robert Zemeckis Cu: Joseph Gordon-Levitt, Ben Kingsley şi Charlotte Le Bon Gen: aventuri, biografic, thriller Ecran: 3D

The Founder (2016)

The Founder este un film biografic din care aflăm povestea reală sau uşor nuanţată a modului în care s-a construit unul dintre cele mai cunoscute brand-uri la nivel mondial – McDonald`s.

Putem spune că The Founder este şi un film motivaţional deoarece un singur om a avut înainte de toate ambiţia de a reuşi să construiască ceva dincolo de beneficiile materiale.

Acestea au contat într-o mai mică măsura. Mult mai important a fost ridicarea unui imperiu despre care să vorbească toată lumea.

Mai mult, Ray a aşteptat o viaţă întreagă să realizeze acest lucru. Trecut de 40 de ani, acesta continuă să înceapă afaceri riscante în care nimeni nu prea vrea să îşi asume riscuri şi toţi îl văd ca pe un visător.

În timp ce cutreieră întreaga Americă pentru a îşi vinde produsele descoperă un business nou, inovator în opinia lui, dar căruia nimeni nu îi dă şanse mari. El vede oportunitatea acolo unde nici cei care au deschis afacerea nu o văd.

Vorbim şi de un film în care beţia de putere sau reputaţie poate ameţi pe oricine. Pelicula ne arată că şi atunci când ne pregătim o viaţă întreagă pentru a deveni cineva este posibil ca faima să ne schimbe. Ray începe să renunţe la persoanele dragi sau cu care se înţelegea bine şi nu vede în faţă decât potenţialul afacerii sale, trădând şi ignorând o serie de valori în care credea.

Chiar daca filmul laudă viziunea lui Ray în legătură cu dezvoltarea celui mai mare lanţ de restaurante fast food din lume, nu îl pune într-o lumină tocmai favorabilă.

The Founder este un film care decurge plăcut, având o dinamică bună şi un scenariu reuşit. Actorii sunt cunoscuţi, iar regizorul John Lee Hancock era văzut până acum mai mult ca un scenarist, fiind una dintre persoanele care a scris scenariul pentru Snow White and the Huntsman.

Sinopsis The Founder

Ray este un agent de vânzări care cu greu reuşeşte să se menţină pe linia de plutire. În cele din urmă ajunge să îi cunoască pe Mac şi Dick McDonald, doi fraţi care au pus bazele unei afaceri de suflet.

Aceştia au suferit de foame în timpul copilăriei din cauza războiului şi au decis să îşi deschidă un restaurant, unul atipic, în care oamenii nu sunt serviţi la masă şi nu aşteaptă să primească mâncare. Primesc totul în timp ce comandă şi mănâncă pe unde apucă.

Această idee îl fascinează pe Ray şi vrea să dezvolte afacerea la nivelul intregii Americi, în ciuda opoziţiei iniţiale a fraţilor McDonald, care nu credeau că e posibil ca celelalte restaurante să se ridice la perfecţiunea restaurantului iniţial, acolo unde aceştia controlau până şi ultima picătură de muştar.

An: 2016 Regia: John Lee Hancock Cu: Michael Keaton, Patrick Wilson Gen: biografic

Hands of Stone (2016)

Hands of Stone este un film după o poveste reală pentru că vorbim de biografia legendarului Roberto Duran, un tânăr care a copilărit într-una din zonele sărace ale Americii Latine și toate neajunsurile sale i-au scos în evidență un talent înnăscut, l-au amplificat însă nu i-au acoperit carențele care erau cât pe ce să îl facă să își irosească acest dar.

Filmul scoate în evidență epoca romantică a boxului. Nu avem tensiunea și drama pe care o regăsim în alte filme de acest gen precum Warrior însă ne spune o poveste de viață pe care o regăsim în multe alte sporturi. Un tânăr sărac își găsește refugiul în sport, întâlnește succesul, iar carențele din copilărie îl încurcă în gestionarea gloriei.

Practic Hands of Stone nu este doar un film în care urmărim parcursul unui om în ascensiunea carierei ci și parcursul unuia care are dificultăți în a gestiona lucrurile, iar linia între erou și nulitate este foarte subțire și trebuie să ai abilități înnăscute pentru a nu o depăși.

Nu pot spune că Hands of Stone este o capodoperă însă este un film pe care îl putem privi relaxați în fața televizorului, fără a simți că ne pierdem timpul. Pentru cei pasionați de filmele cu box sau de sport poate fi ceva mai mult.

L-am văzut pe Robert de Niro în multe filme în ultimii ani însă acesta este unul dintre puținele care nu sunt eșecuri. E adevărat că din povestea și scenariul acesta se putea scoate mai mult însă nu e vina nici unui actor. Toți au jucat foarte bine.

Venezueleanul Jakubowicz a scris foarte bine scenariul însă nu a regizat la fel de bine. Nu putem spune nici că a regizat prost însă pentru ca filmul să cucerească un public mai numeros trebuia să știe când să apese pe laturile emoționale și nu să uniformizeze totul.

A îl aduce pe Usher în distribuție nu poate fi acel factor care să declanșeze interesul publicului de a vedea filmul.

Categoric, Hands of Stone nu este deloc un film slab. La cam toate capitolele stă bine însă sunt foarte puține capitolele la care se duce spre perfecțiune.

Sinopsis Hands of Stone

Filmul ne spune povestea lui Robert Duran, de la copilăria sa, de la primele lecții de box până la a deveni o legendă a boxului.

În același timp vedem și o parte din povestea celebrului antrenor de box, Ray Arcel, care este și primul antrenor de box intrat în Boxing Hall of Fame. Acesta revine după o lungă interdicție de a antrena impusă de mafia boxului și își riscă viața pentru a îi da lecții gratuite lui Duran.

Între cei doi se naște o chimie și își amplifică succesul unul celuilalt. Duran nu ar fi ajuns la acest nivel fără Arcel și nici Arcel nu ar fi reușit o revenire atât de spectaculoasă fără Duran.

An: 2016 Regie: Jonathan Jakubowicz Cu: Robert de Niro, Usher, Ana de Armas, Edgar Ramirez Gen: sport, dramă, biografic

Bleed for This (2016)

Bleed for This este un film biografic, despre cariera campionului mondial la box, Vinny Pazienza, care suferă o accidentare gravă dar care are ambiția de a reveni în ring. Ca atare mai putem spune și că e un film despre sport și în același timp o dramă.

Personajul principal este jucat de Miles Teller, iar acest film l-am văzut la scurt timp după ce l-am mai văzut jucând în War Dogs. Personajele din cele două filme sunt total opuse și din acest motiv mi-a luat câteva minute până să mă obișnuisc cu această trecere.

De asemenea, în primele minute există senzația că filmul curge spre o parodie sau cel puțin spre o comedie. În cele din urmă filmul nu este nici una dintre cele două.

Pazienza este „construit” la început ca un sportiv dezordonat, cu viață de noapte, femei și jocuri de noroc. Acest lucru pare să îi afecteze cariera și multă lume începe să îl privească ca pe un ”rebut”, asta până îi este băgat pe gât un fost antrenor de clasă, privit la rândul lui ca unul care nu mai are nici o șansă să se redreseze, fiind măcinat de alcool. Între cei doi nu există încă de la început o chimie, dar pe parcurs lucrurile se asează și reușesc să facă o echipă invincibilă.

Aș împărți filmul în trei părți. În prima parte vedem un campion mondial dezordonat, care are susținerea publicului dar care nu mai reușește să lege victoriile. În partea a doua vedem trauma unui campion care suferă un accident cumplit și medicii îi spun inițial că s-ar putea să nu mai meargă, iar în partea a treia vedem revenirea spectaculoasă a acestuia pe ringul de box. Există un singur liant între cele trei părți – dorința uluitoare a lui Pazienza de a urca pe ring și de a învinge. Am putea spune că Bleed for This este un film motivațional.

Per ansamblu, Bleed for This este un film despre box puțin peste mediu. Vi-l recomand dacă sunteți pasionați de astfel de filme. Dacă nu sunteți, nu vă recomand nimic . Nu strică însă dacă îi acordați o șansă.

Sinopsis Bleed for This

Vinny Pazienza este un fost campion mondial la box, care suferă un accident cumplit de mașină în urma căruia doctorii pun sub semnul întrebării posibilitatea acestuia de a mai merge.

În cele din urmă acesta se ridică din pat însă trebuie să stea cu capul fixat aproape jumătate de an, timp în care acesta stă mereu cu gândul la a reveni în ring. Reușește să revină însă prietenii și familia trăiesc cu emoții. Nu îi interesează deloc dacă câștigă. Se tem doar că fiecare pumn încasat i-ar putea deschide fractura pe coloană și l-ar putea trimite definitiv în scaunul cu rotile.

An: 2016 Regie: Ben Younger Cu: Miles Teller, Aaron Eckhart Gen: dramă, sport, biografic

Lincoln (2012)

Imediat după ce este ales a doua oară consecutiv preşedinte al Americii, Abraham Lincoln îşi propune să abolească definitiv sclavia şi pentru asta luptă cu orice mijloace. Chiar dacă este un film în care se discută despre sclavie, nu este nicidecum unul despre sclavie ci mai degrabă despre abilităţile celui de-al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii de a îşi impune punctul de vedere.

Da, e adevărat! Se discută despre sclavie, dar în film nu apare nici un sclav, iar sclavia e redusă doar la orgoliul celor liberi de a accepta să fie egali cu ceilalţi. Nu ni se vorbeşte deloc de condiţia umilă a sclavilor.

Filmul e bazat pe romanul biografic al lui Doris Kearns Goodwin, „Rivalii: Geniul politic al lui Abraham Lincoln”, şi ne prezintă ultimele patru luni din viaţa preşedintelui american, concentrându-se în mod deosebit pe eforturile acestuia de a oficializa cel de-al 13-lea amendament al Constituţiei prin intermediul voturilor primite în Camera Congresului, cvorumul legislativ al ţării.

Lincoln reuşeşte să abolească parţial sclavia dar în temeiul unor atribuţii pe care le avea doar pe timp de război, iar odată sfârşit războiul, exista riscul ca deciziile să îi fie întoarse şi sclavii declaraţi liberi să fie îngenunchiaţi din nou.

Eforturile lui Lincoln sunt susţinute de secretarul de stat William Seward, care lucrează cu acesta pentru a asigura un vot pozitiv al legii sale în Camera Congresului.

Abraham Lincoln este jucat de Daniel Day-Lewis. Interpretarea acestuia este apreciată atât de critici cât şi de cinefili, însă trebuie să recunoaştem că dincolo de calităţile actoriceşti machiajul are un rol important. Aproape că e de nerecunoscut.

An: 2012 Regia: Steven Spielberg Cu: Daniel Day-Lewis Gen: biografic, dramă, război, istoric

Premii: a câştigat două premii Oscar pentru cel mai bun rol principal şi cea mai bună scenografie; a mai obţinut alte 10 nominalizări, printre care li cea pentru cel mai bun film; a luat Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol principal şi a primit alte 6 nominalizări; a primit premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol principal şi a primit alte 9 nominalizări.