RECENZIE. Ostrov (2006)

A doua parte a lunii aprilie va fi una sfântă pentru toţi creştinii. Din acest motiv am încercat să aduc în faţa voastră un film despre purificarea spirituală – Ostrovul, regizat de Pavel Lungin.

Toate televiziunile vor difuza filme cu şi despre viaţa lui Iisus Hristos. Nu văd nimic rău în asta, numai că dau aceleaşi filme în fiecare an, ignorând producţiile de acest gen.

Personajul central al Ostrovului este părintele Anatolie, un călugăr rus aflat în căutarea iertării lui Dumnezeu pentru că a acceptat să îşi ucidă camaradul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, din comanda nemţilor, pentru a îşi salva propria viaţă.

După aproape 40 de ani de la acel eveniment, Anatolie este alt om. Nu e diferit doar de cel care era odată ci e diferit şi de restul oamenilor. Nu se închină ca restul, nu vorbeşte ca ei şi nu are aceleaşi preocupări.

Dacă ceilalţi se închină în genunchi în faţa icoanei, închişi între patru pereţi, Anatolie se închină în picioare, în aer liber, cu ochii spre cer.

Dacă ceilalţi obişnuiesc să vorbească mult, el nu îşi iroseşte cuvintele decât atunci când vrea să transmită ceva, chiar dacă o face ermetic.

Pur şi simplu se află într-un alt stadiu spiritual decât ceilalţi. El însuşi este un ostrov de credinţă într-o societate modernă, profund laicizată.

În concepţia sa, atunci „când ne ataşăm de obiecte, nu facem decât să devenim mai puţin religioşi”, distanţându-ne de Dumnezeu pentru că astfel ne îndepărtăm de lucrurile care contează cu adevărat.

Acest om îşi trăieşte mai mult de jumătate din viaţă având pe conştiinţă o crimă pe care nu a comis-o, dar până la urmă şi gândul care nutreşte o astfel de idee constituie şi el tot un păcat. Abia după ce se întâlneşte cu Tikhon, cel pe care credea că l-a ucis, şi primeşte iertarea acestuia, pleacă împăcat spre a obţine iertarea şi în faţa lui Dumnezeu.

Trebuie remarcată şi cromatica imaginii în care cerul are aproximativ aceleaşi culori cu pământul sau apa, transmițându-ne subtil ideea că cerul şi pământul fac parte dintr-un întreg.

Mai trebuie remarcată una dintre replicile lui Anatolie dintr-un dialog cu părintele Filaret – „cele mai multe păcate se cuibăresc în vârful ghetelor episcopilor.”