RECENZIE. Belle (2013)

Ne aflăm spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe când Anglia era încă un imperiu colonial şi capitala comerţului cu sclavi. În sumbrul peisaj ce deschide acest film, bazat pe o poveste reală, îşi face apariţia un tânăr ofiţer de viţă nobilă. Albastrul uniformei sale face notă discordantă cu maroul mizer în care e vopsită viaţa locuitorilor dintr-un port englezesc.

Aşa începe povestea frumoasei mulatre Belle, care deşi are rădăcini nobile, din cauza culorii pielii, nu poate beneficia de aceleaşi privilegii de care s-ar putea bucura. Vorbim de o tânără care trebuie să facă faţă unei duble discriminări – una de rasă şi alta de sex. Nu era încă perioada propice în care femeia să se implice în activităţi cu ecou în întreaga societate ci trebuia să se limiteze la căminul său şi la treburile casnice, în cazul în care familia sa nu făcea partea din înalta societate.

În caz contrar, nu trebuia decât să primească o educaţie aleasă pentru ca familia sa să îi aleagă un soţ de acelaşi rang social. Dar pe lângă educaţie mai avea nevoie şi de avere, care de cele mai multe ori prima în faţa oricărui obstacol.

Verişoara sa, de exemplu, e suficient de educată, provine dintr-o familie nobilă şi mai e şi frumoasă, dar îi lipsesc banii. Din acest motiv îşi găseşte cu greu un soţ. De partea cealaltă, Belle are o avere semnificativă şi aproape toate calităţile pentru a avea orice căsătorie doreşte. Singurul lucru ce o împiedică e culoarea pielii.

Prima jumătate a filmului se concentrează pe condiţia femeii în societate, iar restul pe condiţia oamenilor de culoare. „Nobilii” acelor vremuri nu considerau că îi discriminau pentru că nu îi priveau ca pe nişte oameni ci pur şi simplu ca pe o marfă. Cele două teme se îmbină perfect, creând un film pe care nu ar trebui să îl rataţi.

Într-o situaţie specială e pus bunicul lui Belle, Mare Lord al Justiţiei, care trebuie să judece un caz celebru al acelor vremuri, în care mai mulţi sclavi au fost aruncaţi peste bord în scopul primirii asigurării pentru pierderea lor.

Privind în profunzimea filmului, ne putem da seama cât de imperfecte sunt legile făcute de oameni, chiar dacă cei care le fac au uneori convingerea că sunt perfecte. Sunt convins că peste câteva secole, legile pe care le vedem în prezent ca fiind de necontestat, descendenţii noştri le vor desfiinţa.

Este şi un film din care ar trebui să înţelegem că atunci când îţi doreşti cu tărie ceva e imposibil să nu îl obţi, dar nu la modul simplist, aşa cum ne spune Coehlio – când îţi doreşti cu adevărat ceva, tot Universul conspiră în favoarea ta. Mai trebuie să faci şi tu ceva şi cel mai important – să nu te dai bătut.

An: 2013

Regie: Amma Asante

Cu: Tom Wilkinson, Gugu Mbatha-Raw

Gen: dramă