RECENZIE. Room (2015)

Producţia este irlandezo-canadiană şi pe undeva se vede asta.

Prima parte a filmului pare a fi europeană, cu doar două personaje şi rareori apărând al treilea. În plus, avem o singură locaţie de aproximativ 12 metri pătraţi, o cameră în care locuieşte o femeie cu copilul său. Subiectul filmului se înfiripă treptat.

În prima jumătate de oră ni se sugerează că femeia trece printr-o situaţie materială dificilă, fără servici şi nevoită să întreţină relaţii sexuale cu un bărbat de care nu se simte ataşat, doar pentru a avea ce pune pe masă. De fiecare dată când soseşte bărbatul, aceasta îşi ascunde copilul în dulap.

Până aici pare a fi un film low budget ridicat prin dialoguri inteligente, deloc plictisitoare. Ceva în genul filmelor est europene cu şanse la marile festivaluri de film. Aflăm apoi povestea reală şi ne dăm seama că e ceva mai mult. Room începe să capete alte proporţii, devenind uşor comercial.

În partea a doua acesta se transformă într-unul nord-american, prin multiplicarea personajelor şi a locaţiilor.

Mama şi fiul reuşesc să scape din cameră şi ajung în sânul familiei, stârnind un interes enorm în presă. Povestea copilului de cinci ani, născut şi crescut în captivitate, se află pe prima pagina a tuturor ziarelor.

Practic lumea lui se rezumă la cei patru pereţi, fară geamuri. Până să scape el nu a văzut cerul decât prin geamul de până într-un metru pătrat aflat în acoperiş.

Sinopsis Room

Joy este o tânără ce trăieşte şapte ani închisă într-o cameră. Este răpită pe când avea 17 ani şi tinută izolată între patru pereţi doar pentru a întreţine relaţii sexuale cu răpitorul. Ulterior îl naşte pe Jack, care până la cinci ani nu iese din camera în care s-a născut. La un moment dat, Joy pune la cale un plan pentru a evada.

An: 2015

Regie: Lenny Abrahamson

Cu: Brie Larson, Jacob Tremblay, Joan Allen

Gen: dramă