RECENZIE. My Way (2011)

„My Way” confirmă încă odată faptul că Je-Gyu Kang este un regizor şi un scenarist excepţional atunci când vine vorba de filme de război. Acesta nu este la primul film de acest gen. „Tae Guk Gi – frăţia războiului” (2004) s-a bucurat şi el de succes.

„Calea mea” este un film complex şi nu ne „vorbeşte” doar de impactul social pe care îl are războiul, ci şi de evoluţia relaţiei a doi oameni ce provin din pături sociale total opuse şi din două ţări diferite, Coreea şi Japonia. Cei doi au un singur lucru în comun: aspiraţia de a participa la Olimpiadă ca atleţi. Dar statutul acestora îi împiedică să îşi realizeze visul.

Joon-Sik Kim e cetăţeanul unei ţări, Coreea, aflată sub ocupaţie japoneză şi astfel participarea lui la competiţiile sportive devine practic imposibilă. Cu toate acestea, i se oferă o şansă şi îşi obţine pe drept participarea la Olimpiadă pentru ca apoi să îi fie refuzată inexplicabil, lucru ce duce la o revoltă populară de mică amploare, pornită şi datorită protestelor celui nedreptăţit, care, împreună cu ceilalţi protestanţi, este condamnat şi înrolat cu forţa în armata japoneză.

Tatsuo provine dintr-o familie înstărită, iar participarea la competiţiile sportive ar însemna să îşi dezamăgească părinţii care vor ca acesta să urmeze o facultate şi să devină medic.

În perioada adolescenţei, cei doi sunt văzuţi ca mari speranţe în ţările lor, câştigând toate competiţiile interne la care participă, însă într-o confruntare directă, cele mai multe victorii sunt bifate în dreptul coreanului, motiv pentru care acesta îi devine antipatic lui Tatsuo. Adversitatea acestuia faţă de Joon-Sik Kim se amplifică odată cu uciderea bunicului său într-un atentat cu bombă pus la cale de militanţii coreeni pentru libertate.

Destinul face ca aceştia să lupte împreună în armata japoneză, în cea rusă şi în cea nazistă pentru ca drumurile lor să se despartă odată cu debarcarea armatei S.U.A. în Normandia din 1945. Aflaţi mai tot timpul printre străini, cei doi devin prieteni realizând că doar sprijinindu-se reciproc, îşi pot salva vieţile.

Bugetul filmului este enorm pentru o producţie sud-coreeană: 25 de milioane de dolari, deţinând recordul absolut din această ţară în ceea ce priveşte capitalul investit într-un film. Filmările au început pe 15 octombrie 2010 în Saemangeum, Coreea de Sud, iar printre ţările în care s-a mai filmat se numără, China, Franţa, Rusia şi Letonia.

De remarcat faptul că scenele de război sunt foarte bine realizate. Coloana sonoră ajută foarte mult la mărirea suspansului. În timpul exploziilor, camera nu rămâne fixă ci se mişcă lăsând impresia că se află în mijlocul unor lupte adevărate. Sunetul risipei de gloanţe contribuie şi el la alcătuirea acestui tablou.

An: 2011

Regia: Je-gyu Kang

Cu: Dong-gun Jang, Ye-jin Son

Gen: război, dramă