
Filme premiate la Cannes
Filmele premiate la festivale nu`s de cele mai multe ori şi cele care fac coadă la cinematografe însă cu toate acestea multe dintre ele merită văzute de cei care văd cinematografie drept o artă şi nu caută doar titlurile comerciale.
Lista de mai jos cuprinde fix astfel de filme, care pentru unii sunt bune sau foarte bune, iar pentru majoritatea sunt mai puţin bune.
La vie d`Adele – câştigătorul Palm d`Or-ului din 2013
Am încercat să văd acest film înainte să câştige Palm d`Or-ul la Cannes, însă, din diferite motive, l-am văzut abia astăzi. Ca şi concluzie, nu este unul dintre cele mai bune filme câştigătoare ale festivalului, însă nicidecum printre cele mai nereuşite.
Interesant e faptul că acesta nu a stârnit scandalul apărut odată cu lansarea Nymphomaniac-ului, deşi are scene explicite de sex mult mai intense, şi în plus abordează o temă extrem de sensibilă – cea a homosexualităţii.
Ca şi sfat, cred că ar trebui să îl vedeţi, însă nu înainte de a vă trimite copii la culcare.
Filmul e regizat impecabil de Abdellatif Kechike. Cadrele sunt alese inspirat şi este pus în evidenţă orice detaliu ce contează pentru a da autenticitate scenelor – de la urmele de paste pe gura actorilor până la grimasele fine ale Adelei şi ale Emmei. Uneori, camera stă fixată pe un anumit cadru însă se aud voci din altă parte a încăperii astfel încât spectatorul este „forţat” să îşi creeze propria scenă.
Rolurile Adelei şi ale Emmei sunt jucate de Adele Excharpoulos, respectiv Lea Seydoux.
Premii
Singurele premii câştigate au fost la Cannes, în 2013, unde a obţinut Palm d`Or-ul şi Premiul FIPPRESCI.
La categoria cel mai bun film străin a fost nominalizat atât la Globul de Aur 2014 cât şi la Premiile BAFTA 2014. A mai fost nominalizat la Premiile GOPO pentru cel mai bun film european şi de Academia Europeană de Film, în 2013, pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor.
Sinopsis La vie d`Adele
Adele este o tânără ajunsă la vârsta pubertăţii, al cărei interes faţă de baieţi începe să apară treptat până o întâlneşte pe Emma, o tânară pictoriţă ale cărei aspiraţii nu cunosc limite. De aici încolo, lucrurile merg într-o singură direcţie. Adele renunţă la propriile obiceiuri şi prieteni, îşi schimbă preferinţele, însă nu renunţă la cariera de educator. Emma, în schimb, nu face nici un rabat de la propriul stil de viaţă. Îşi păstrează toţi prietenii şi frecventează aceleaşi medii.
An: 2013 IMDb: 7,9 Regia: Abdellatif Kechiche Cu: Adele Exarchopoulos, Lea Seydoux Gen: dramă, romantic, dragoste Durată: 179 minute Limba: franceză
Un prophete (2009)
Unul dintre rolurile închisorii e acela de a educa individul în spiritul şi după valorile societăţii pe care sistemul judiciar le apără. Nu de puţine ori se întâmplă ca efectul să fie invers. Cel care iese de după gratii să fie mult mai greu de controlat decât atunci când a fost închis.
Un prophete ne spune povestea unui tânăr musulman transferat dintr-un penitenciar de minori într-unul de adulţi. Fără familie, fără prieteni chiar fără duşmani, Malik e un om fără identitate, o coală albă asupra căreia cei din jurul lui urmează să îşi lase amprenta într-un mod nefericit.
În film urmărim procesul de transformare de la inocenţă până la o maturizare brutală şi nesănătoasă a personajului imaginat de Audiard. Sunt două secvenţe importante în care îl putem vedea pe vechiul şi pe noul Malik. În ambele sunt comise crime, însă trăirea interioară a celui care le comite e total diferită.
Prima secvenţă o întâlnim la începutul filmului când trebuie să ucidă pentru a îşi salva propria viaţă. Cu a doua secvenţă ne întâlnim spre finalul filmului când ia decizia să ucidă în centrul Parisului. Dacă la prima crimă are remuşcări şi caută mereu soluţii să nu o comită, la cea de-a doua nu are decât o mică tremurare a mâinilor venită probabil din dorinţa de a nu da greş.
Scena în care Malik comite prima crimă e cea mai brutală din tot filmul şi e foarte greu de privit. Aproape la fel de brutale sunt şi momentele în care se pregăteşte pentru comiterea ei.
Un prophete are o serie impresionantă de premii şi nominalizări. A fost nominalizat în 2010 la Oscar şi la Globul de Aur pentru cel mai bun film străin. În acelaşi an a câştigat premiul BAFTA pentru cel mai bun film în altă limbă decât engleza. Cu un an mai devreme, a obţinut două premii şi patru nominalizări la European Film Awards, iar la Cannes a fost nominalizat pentru Palm d`Or şi a primit marele premiu al festivalului.
An: 2009 IMDb: 7,9 Regia: Jacques Audiard Cu: Tahar Rahim, Niels Arestrup, Adel Bencherif Gen: crimă, dramă Durată: 150 de minute Limba: franceză
Winter Sleep, iarna ca anotimp al meditaţiei
Oamenii sunt nevoiţi să caute resurse interioare pentru a supravieţui unor condiţii de trai ostile. Singurul care îşi permite luxul de evada din cotidian e Aydin, proprietarul unei pensiuni turistice şi posesorul unor proprietăţi în zonă, însă şi acesta e prizonierul propriilor limitări izvorâte dintr-un set de valori personale, extrem de rigide.
Provenit dintr-o familie înstărită care i-a asigurat o educaţie superioară acesta condamnă orice fiinţă din jurul lui care nu se raliază propriilor convingeri şi prejudecăţi.
Iarna este un anotimp al meditaţiei. Aydin are posibilitatea să plece la Istanbul, însă alege să rămână pentru a îşi da seama cine este şi pentru a îşi reclădi relaţia cu cei apropiaţi.
Chiar dacă îşi impune să pară echilibrat sau echidistant cu cei din jur, aerul de superioritate îi umileşte pe aceştia.
Căsătoria lui cu tânăra Nihal nu e tocmai cea pe care şi-o doreşte. Tocmai din motivele enumerate mai sus, Aydin ridică o barieră solidă între el şi soţia sa, aproape imposibil de spart.
Aceasta se simte golită de energie şi fără perspective. Chiar dacă e lăsată de soţ să plece, personalitatea şi încrederea în ea e distrusă şi e foarte greu de reconstruit. Alege astfel să rămână.
Poate fi comparată cu acel cal sălbatic prins de pe câmp înainte de a veni iarna, separat de familie, ţinut captiv o perioadă şi apoi eliberat în plină iarnă, datorită unei mustrări de conştiinţă a lui Aydin.
Filmul durează aproape trei ore şi jumătate însă nu m-a plictisit. Chiar dacă drama interioară a celor implicaţi nu iese la suprafaţă prin scene de o violenţă fizică ce ar putea captiva spectatorul, aceasta „respiră” din dialoguri, inteligent scrise de scenarişti, printre care se află şi regizorul.
An: 2014 Regia: Nuri Bilge Ceylan Cu: Haluk Bilginer, Melisa Sozer, Nejat Isler Gen: dramă Limbă: turcă
Bacalaureat (2016)
Bacalaureat este unul dintre cele mai recente filme românești premiate peste hotare. Cristian Mungiu a reușit să ia premiul de cel mai bun regizor la Cannes și să mai obțină o nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film.
Vorbim de o dramă românească construită inteligent pe o realitate românească – lipsa meritocrației și lupta cu morile de vânt. Un tată își calcă în picioare valorile morale pentru ca fiica lui să meargă la o facultate de afară și să se integreze într-o societate diferită față de cea românească.
Faptul că filmul a avut un succes mai mare afară decât în România se explică prin punerea pe tapet a unei probleme noi pentru europenii din Vest și banală pentru un român de rând.
Din punctul meu de vedere Bacalaureat este un salt pentru Mungiu. Vorbim de un salt care a început să se vadă încă de la După dealuri pentru că au început să dispară momentele statice pe care le-am văzut la 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile.
Bacalaureat nu este un film care are un dinamism ieșit din comun însă totul decurge liniar, fără prea multe momente „de meditație”, exasperante pentru consumatorul de film românesc din ultimul deceniu.
Luând fiecare capitol din film la analizat vom constata că peste tot Bacalaureat stă bine, de la mediocru la foarte bine. Punctul forte pare a fi autenticitatea. Senzație pe care o avem când vedem acest film e că nimic nu e „fardat”. Secțiile de Poliție, spitalele sau apartamentele arată exact așa cum le știm. Problemele societății nu sunt băgate sub preș însă Mungiu nici nu face pe lupul moralist deoarece se poziționează ca un observator.
Adrian Titieni joacă rolul unui medic apreciat, care împreună cu soția sa au fost cândva doi tineri cu valori morale solide, care puteau să plece afară după Revoluție dar au preferat să rămână acasă, sperând că vor putea schimba ceva.
După 20 de ani nu s-a schimbat nimic, iar problemele generate în mare parte de condițiile de viață le-a decimat relația care stă acum într-un fir de ață, care e fiica acestora. El are o amantă, ea știe, dar cei doi încearcă să se prefacă că totul e așa cum ar trebui pentru ca unicul lor copil să nu sufere.
Sinopsis Bacalaureat
Eliza este o tânără cu un viitor strălucit. A fost admisă la două facultăți în Anglia însă mai trebuie să treacă un sigur hop, acela de a lua Bacalaureatul. În preajma examenului este violată lângă școală, iar visul tatălui ei de a o vedea realizată în afara țării pare ruinat.
Romeo, tatăl ei, știe că fata lui este cu moralul la pământ și aproape de a rata Bacalaureatul, inclusiv din cauza stării fizice. Călcând peste valorile care l-au ghidat în viață, încearcă să ocolească legile pentru ca fata lui să poată merge în Anglia.
Practic acesta trebuie să pună în balanță mai multe lucruri. Știe că ceea ce face este moral pentru că fata lui nu ar fi avut nici o problemă să ia BAC-ul dacă nu s-ar fi întâmplat să fie violată. În același timp știe că este ilegal ceea ce face și riscă să își piardă libertatea. De asemenea, pentru a își vedea fata realizată face exact ceea ce a urât o viață întreagă.
An: 2016 IMDb: 7,5 Regie: Cristian Mungiu Cu: Adrian Titieni, Vlad Ivanov, Lia Bugnar Gen: dramă Durată: 128 de minute Limba: română