Filme lejere cu actori mai puţin cunoscuţi. Partea I
Datorită succesului pe care îl are listele cu 101 filme lejere cu actori cunoscuţi, ne-am hotarât să facem şi o listă cu filme lejere dar cu actori mai puţin cunoscuţi la momentul publicării.
Lista va avea mai multe părţi însă acestea nu vor mai fi tematice, decât cu mici excepţii.
The Bronze (2015)
The Bronze este un film despre sport, mai exact despre gimnastică, în care resemnarea se întâlnește cu dorința de a face performanță. Peste aceste se suprapune un strat fin de umor negru.
Nu veți râde copios însă există oarecare șanse să zâmbiți, într-o formă sau altă.
Filmul este unul bun pentru a vă petrece un timp liber relaxat. Nu e vorba de un film de care să vă aduceți aminte foarte ușor peste ani însă nu veți simți că pierdeți timpul cu el.
Nu ar trebui să vă lăsați păcăliți de notele și calificativele primite pe site-urile de profil. Nu este foarte departe de acestea însă e puțin mai sus decât se încearcă a ni se spune.
The Bronze a primit o nominalizare la Sundance și astfel ne putem da seama de ce e oarecum subapreciat. E un film independent, iar acestea nu dispun de prea multe fonduri pentru promovare.
Mare atenție dacă îl vedeți cu cei mici. Are o scenă cu nuditate explicită și destul de ”brutală”. Probabil că cei mai mulți dintre părinți nu ar vrea să fie văzută de copiii lor.
Scenariul e scris de Mellisa Rauch, cea care joacă rolul principal. Regia îi aparține lui Bryan Buckley.
Sinopsis The Bronze
Hope este o gimnastă de succes a Statelor Unite ale Americii, retrasă după ce s-a accidentat în timpul unui concurs și a refuzat să se retragă până se vindecă, iar accidentarea i s-a accentuat.
Peste ani, vedem o tânără frustrată că nu și-a putut exploata potențialul și ruptă de realitate, chiar neintegrată și frivolă.
Făcând parte dintr-un orășel mic, toți o respectă și îi trec cu vederea lucrurile nepoliticoase și mofturile. Crede că i se cuvine tot și nu plătește nimic din ce consumă.
Pentru a o scoate din această stare, tatăl său găsește o soluție și o ”păcălește”, dându-i o misiune nouă, aceea a antrena o tânără speranță.
Evident, inițial refuză, iar mai apoi găsește diverse motivații pentru a merge în sala de gimnastică pentru a antrena, chiar dacă asta ar însemna să împartă cu alții micile ei secrete.
An: 2015 Regie: Bryan Buckley Cu: Melissa Rauch Gen: comedie
2:22 (2017)
În primul rând când vorbim de 2:22 trebuie să facem o distincție. Nu există nici o asemănare cu filmul din 2008, cu același nume, în care joacă Val Kilmer și care e regizat de Philip Guzman.
Filmul din 2017 e regizat de Paul Currie și îi are ca actori principali pe Teresa Palmer și Michiel Huisman, cel care îl va interpreta anul viitor pe Constantin Brâncuși în Walking to Paris.
2:22 nu are recenzii foarte bune pe alte site-uri și din acest motiv m-a surprins plăcut când l-am văzut pentru că e mai bun decât mă așteptam, fără să fie un film extraordinar.
Vorbim de un thriler cu nuanțe de film romantic, care curge destul de plăcut și cu actori foarte buni. Scenariul este unul extrem de interesant dar nu este exploatat foarte bine. Probabil vorbim de o idee originală pentru ca nu am mai văzut-o în alte filme.
Pelicula vine ca o mănușă pentru cei care cred în destine și în iubiri la prima vedere. Cu toate acestea nu este un film siropos. Din contră, emoțiile nu sunt foarte intense. Acțiunea se concentrează mai mult pe descifrarea unui mister și pe întâmplările repetitive ale lui Dylan.
Personajele sunt construite bine atât de scenariști cât și de regizor și interpretarea actorilor. Coloana sonoră este rezonabilă, iar imaginea este foarte bună.
Sinopsis 2:22
Dylan este fiul unui aviator. Își dorește să zboare dar îi e frică de avioane astfel că se face controlor de trafic aerian, adică stă în turnul de control al aeroporturilor și ghideaza avioanele să nu se ciocnească.
Observă că la ora 2:22 se întâmplă mereu aceleași lucruri. Atunci este pe cale să ciocnească două avioane și să o ucidă pe Sarah, o tânără pe care nu o cunoaște și pe care o întâlnește ulterior la un alt eveniment.
Se îndrăgostesc, iar ulterior Dylan își dă seama că semnele care îi apăreau mereu la ora 2:22 nu făceau decât să prevestească o moarte, într-un loc anume.
Nu voi dezvălui mai mult pentru că știind mai mult filmul își va pierde din intensitate. Cheia lui stă tocmai în acest mister.
An: 2017 Regie: Paul Currie Cu: Theresa Palmer, Michiel Juisman Gen: thriler
Hitman: Agent 47
Chiar dacă din primele minute ai impresia că scenariul a fost pus pe locul doi, iar prim-planul e luat de scenele cu împuşcături, la finalul filmului poţi constata cu plăcere că există un echilibru între cele două aspecte.
Hitman: Agent 47 nu este un film care să te marcheze însă dacă eşti un amator de filme de acţiune în care împuşcăturile ocupă un loc important, atunci ăsta e filmul tău.
Nu vă speriaţi prea mult de notele mici primite pe site-urile de specialitate! Ele pot fi justificate prin prisma faptului că unele acţiuni sunt prea mecanice, prea teatrale.
Scenariul nu e chiar atât de slab ci e tipic unor filme hollywoodiene cu bugete rezonabile ce urmăresc să atragă mai mult prin formă decât prin substanţă. Unele dintre acestea au primit note mult mai mari fără a fi cu nimic mai presus. Poate că au puţin mai mult umor şi actori mai carismatici.
Pentru că am ajuns la capitolul actori, Hannah Ware, cea care a jucat rolul Katiei, mi se pare o actriţă de perspectivă şi cred că o vom vedea în curând în filme mult mai bune. Ei ii acord nota cea mai mare dintre cei care au jucat în film. Zachary Quinto a jucat la fel ca în Heroes, unde l-a interpretat pe Sylar. Nici Rupert Friend nu a jucat rău însă nu i s-a prea potrivit rolul. A trebuit să joace un personaj dur şi care nu trădează nici o emoţie. Sunt convins că poate mai mult şi mi-a plăcut în The Young Victoria, unde l-a jucat pe prinţul Albert.
Regia mi se pare decentă. Imaginea e superbă, iar coloana sonoră e în regulă. Principalul minus e legat de faptul Hitman: Agent 47 se ghidează după dictonul „loveşte şi fugi” şi vedem prea puţine jocuri de culise. E ca o melodie de doua ore, cantată într-o singură notă.
La capitolul plusuri amintesc faptul că scenariul e puţin imprevizibil şi au loc schimbări de situaţii. Punem sau nu anticipa finalul. Filmul se bazează pe celebrul joc video danez numit Hitman.
Sinopsis Hitman: Agent 47
La mijlocul anilor 60 este pus la punct un program genetic pentru a crea „oameni mai buni”, nişte asasini cu abilităţi ieşite din comun ce pot rezolva singuri deznodământul războaielor. Geniul din spatele acestui program se ascunde pentru o bună perioadă de timp pentru că realizează cât rău a făcut.
Unul dintre colaboratorii săi îşi propune să îl găsească pentru a repune programul pe picioare. Cheia găsirii lui o reprezintă fata acestuia, pe care încearcă să o captureze dar planurile îi sunt încurcate de un alt asasin.
Cam atât din descrierea filmului. Dacă aş spune mai mult, ar însemna să vă spun toată acţiunea şi aş strica elementele surpriză.
An: 2015 Regia: Aleksander Bach Cu: Rupert Friend, Hannah Ware şi Zachary Quinto Gen: acţiune, crimă, thriler Durată: 108 minute
