RECENZIE. Lemuria – Therion
Lemuria este poate cel mai complex album al suedezilor de la Therion, atât din punct de vedere instrumental cât şi vocal şi a fost lansat în 2004, odată cu Sirius B.
Denumirea este inspirată după un vechi continent dispărut şi care se leagă de o controversă născută în secolul XIX, odată cu lansarea cărţii lui Darwin, Originea speciilor.
Acest album nu se remarcă numai prin numărul impresionant de oameni ce au contribuit la crearea lui ci şi prin numeroasele influenţe ce se cuibăresc în el, creând un univers unic.
Pe lângă elementele simfonice, specifice trupei, au fost adăugate influenţe death metal, progresiv metal, gothic metal şi lista poate continua. Corul depăşeşte 100 de persoane şi e compus atât din voci masculine cât şi feminine.
O contribuţie importantă a avut-o şi Orchestra Filarmonică din Praga, condusă de Adam şi Mario Klemens.
Per ansamblu, Lemuria este un album epic centrat în jurul unor teme precum călătoria, conflictele cu substrat din diferite mitologii şi culturi, de la vechii greci până la azteci.
1. Typhon este melodia care deschide albumul într-un mod energic şi poartă denumirea unui monstru din mitologia greacă ce a fost prins de Zeus şi închis în muntele Etna. Legenda spune că asta e sursa erupţiilor neîncetate, de-a lungul secolelor.
2. Uthark Runa este cea de-a doua piesă şi deşi are ritmuri orientale face referire la mitologia nordică şi e concepută ca un descântec. Are mai mult conotaţii oculte ce sunt fundamentate pe studiile suedezului Sigurd Agrell, din perioada interbelică. Versurile sunt simple şi nu ascund nimic în afară de o interpretare artistică.
3 şi 4. Three Ships of Berik este o melodie în două părţi. Prima parte se numeşte Calling To Arms And Fighting The Batlle, iar cea de-a doua Victory. Berik este şeful mitologic al tuturor triburilor gotice. Ambele mi se par slabe în comparaţie cu restul melodiilor. Cea de-a doua nu este de fapt decât un marş triumfal de 40 de secunde.
5. Cea de-a cincea melodie, Lemuria, dă numele albumului şi e poate una dintre cele mai reuşite. Vocea ne introduce într-un tărâm de basm şi magie.
Următoarele melodii sunt Quetzalcoatl, The Dreams of Swedenborg, An Arrow from the Sun, Abraxas şi Feuer Overture.
În total vorbim de 10 piese ce se întind pe aproximativ 42 de minute.
Ultimele patru piese, depăşesc, cel puţin în ceea ce priveşte versurile, toate celelalte melodii. Ultima se aseamănă foarte mult cu Rammstein, fiind cântată şi în germană. Aceasta spune povestea lui Prometeus.
În Abraxas găsim o strofă interesantă: Eros and Thanatos are branches on the same old tree/ Rooted in the soil of shadow and light/ If God was separated from the dark twin, the Devil/ Could he ever know the soul of mankind? Aceasta e chiar prima şi e cântată pe o voce feminină.
