RECENZIE. Emil Cioran – Lacrimi şi sfinţi
În „Lacrimi şi sfinţi”, Emil Cioran încearcă să contureze biografia lui Dumnezeu, sesizând astfel un sabotaj reciproc între El şi oameni.
„Paradisul nu este posibil fără o boală a memoriei.”
Ceea ce ne împiedică să ne cunoaştem Creatorul sunt propriile noastre limitări. Memoria pe care ne-o încărcăm zilnic cu lucruri lumeşti e un obstacol suficient de important pentru a ajunge la memoria primordială pe care o păstrăm în subconştient şi în care e prezent Dumnezeu.
„Regresiunea în memorie te face metafizician: răsfăţul în începuturile ei, sfânt.”
Spre începutul cărţii, pagina 21, autorul explică astfel de ce unii nebuni susţin că vorbesc cu El. Ei nu sunt capabili să absoarbă informaţia cotidiană şi astfel au acces la ceea ce Emil Cioran o numeşte amintire primordială.
„Eşti sănătos atâta vreme cât crezi în filozofie: când începi însă a gândi apare boala.”
e face o diferenţiere între sfinţi şi mistici având ca şi criteriu sfinţenia pe care autorul încearcă să o definească în nenumărate rânduri: „sfinţenia este negaţia vieţii din isteria cerului … o nebunie aparte”.
În opininia lui, aceasta nu este perfectă: „sfinţenia ar fi fenomenul cel mai extraordinar care se poate concepe şi care ar depăşi până şi Divinitatea, dacă obiectivul ei practic ar avea o valoare efectivă”.
Moartea, în viziunea lui Cioran, nu poate fi cunoscută decât de oamenii care se bucură de plăcerile vieţii pentru că doar ei au ce regreta. „Când nu eşti legt de un spaţiu şi de amintirile inerente, ce regrete ai putea avea în ceasurile din urmă ?”.
Tema veşniciei individului dobândită prin clădirile pe care le lasă în urmă, pe care o regăsim şi în „Schimbarea la faţă a României” este reluată şi aici făcând referire la sclavii care au ridicat piramidele egiptene – „ultimul sclav egipean este mai aproape de veşnicie decât orice filozof al Occidentului.”
Despre teologie spune ca nu e altceva decat negaţia lui Dumnezeu. „Ideea absurdă de a umbla după argumente pentru a-i proba existenţa presupune atâta săracie interioară, încât este o evidenţă strivitoare ca toate tratatele de teologie laolaltă nu fac cât o exclamaţie a Sfintei Tereza”.
Editură: Humanitas, 2007, Editia reproduce textul aparut in 1937 –
Număr pagini: 180
Coperti brosate
Dimensiuni 13 x 20
ISBN 978-973-50-1645-6
