RECENZIE. Curtezana – Diane Haeger
Curtezana Dianei Haeger nu e un roman istoric ci unul care se agaţă de istorie într-un mod plăcut, făcând cititorul curios şi îndemnându-l să deschidă următoarea pagină până se trezeşte că a terminat cartea.
După cum ne spune autoarea, într-o notă, la finalul cărţii, Curtezana este o operă de ficţiune în care s-au făcut eforturi ca evenimentele să fie povestite aşa cum s-au întâmplat, cu excepţia a două momente care au fost adăugate „de dragul continuităţii”.
Nu pot să o contrazic în privinţa descrierii evenimentelor, însă, în privinţa momentului în care acestea s-au întâmplat, există multe neconcordanţe, pe care nu doresc să le amintesc, pentru a nu vă creea o impresie falsă.
Modul cum începe romanul este unul stângaci pentru că dă senzaţia unei dorinţe acerbe de a arunca cu metafore.
Nu e nimic rău în asta, însă repetarea aceloraşi figuri de stil, la infinit, dă dovadă de lipsă de inspiraţie, ca să mă exprim plăcut. Cuvântul „ambră” este „aruncat” aproape în fiecare pagină, la începutul romanului.
Cu trecerea prin carte, această impresie dispare şi devi din ce în ce mai captivat.
Curtezana, roman de dragoste
Romanul Dianei Haeger este unul de dragoste prin prisma iubirii dintre Henric al II-lea şi Diana de Poitiers, o relaţie interzisă în acele vremuri pentru că „nu se cuvenea” ca unul dintre prinţii Franţei să aibă o relaţie cu o femeie mai mare cu 16 ani şi al cărei tată a fost acuzat de trădare.
Între fericirea celor doi se interpun numeroase personaje.
Regele Francisc e invidios pentru ca pe el îl refuzase Diana, Anne d`Heilly, amanta regelui, vede în ea o competitoare demnă să răstoarne „ordinea firească” a lucrurilor, Montmorency, Marele Maestru, simte că îi umbreşte influenţa asupra prinţului care devine, ulterior, rege etc.
Curteazana, roman istoric !?
Mi-e foarte greu să îl calific ca fiind un roman istoric. În ciuda faptului că acţiunea e plasată în secolul al XVI-lea iar majoritatea personajelor au existat cu adevărat, îl văd mai mult ca un roman de ficţiune.
Se vorbeşte mult despre dorinţa lui Francisc I de a cuceri Milano şi alte teritorii italiene, însă totul se rezumă la lucruri de culise, nedescriindu-ne nici o luptă.
În plus, am spus deja că există multe lucruri pe care istoria le contrazice.
Curtezana, roman magic
Magia nu lipseşte din acest roman, în care, la un moment dat, apare chiar Nostradamus pentru a îi povesti regelui modul în care va muri.
Acea prevestire o găsim în deschiderea cărţii a cincea: „Leul galben pe cel bătran îl va învinge/Pe câmp de luptă, doar dintr-o înfruntare/ În cuşca-i de aur ochiu-i va străpunge/ La scurt timp de-o moarte crudă moare.”
Primul moment magic are loc în Cauterets, unde o bătrană îi prevesteşte faptul că va avea un copil cu Diana şi că va deveni rege.
Acea bătrană nu ştia că Henric era prinţ, insă el nu era Delfin, adică prinţ moştenitor, pentru că era al doilea copil al regelui.
Curtezana, roman erotic !?
Nu vreau să mă pronunţ asupra acestui lucru ci doar să spun că scenele intime sunt descrise „în amanunt”, însă nu se folosesc cuvinte vulgare.
Lăsând la o parte, modul stangaci în care începe romanul şi faptele istorice eronate, Curtezana este o carte pe care vi-o recomand dacă vă pasioneaza astfel de cărţi. Nu m-a dat pe spate, dar nici nu m-a plictisit.
